luni, 16 februarie 2009

Prostii...

Dupa cateva zile de absenta m-am hotarat sa scriu. Sa incepem... Am un asa chef sa scriu de ma ia durerea de cap da' vorba aia acum ca am blog imi fac datoria catre cititori.
Azi am auzit de moartea unui pusti din liceu si am constatat ca pur si simplu nu imi pasa. De ce? Pentru ca nu ma afecteaza in nici un fel moartea lui. Insa am observat si altceva, anume faptul ca nu pot intelege ce simt altii si sentimentele lor ma lasa rece cel putin atata timp cat nu ma privesc si nu ma implica. Suna cel putin egoist. Chiar asa si e. Sunt o persoana egoista lurcu dovedit din copilarie cat nu ma imteresa decat sa fiu in centrul atentiei si eram rece fata de cei din jurul meu. Nu cred ca m-am schimbat prea mult doar ca nu mai vreau atentie ci doar sa fiu un oarecare in multime dar tot rece fata de ceilalti sunt. Nu vad practicalitatea plansului azi asa cum am fost la inmormantari si nu am plans.
Revenind la ganduri mai bune am vazut ca oamenii nu stiu nimic despre moarte. Fiecare religie are propiile ei superstitii (informatii referitoare la astea pe wikipedia). Mai am o nelamurire: de ce cand cineva moare spunem ca a ajuns sus? In iad e plin deja sau toata lumea e buna. Doamne chiar asa de orbiti suntem de disperere incat nu mai rationalizam ca exista si bine si rau? Sau doar vrem sa credem asta doar ca sa ne simtim noi mai bine? Daca e asa suntem egoisti (si deci nu sunt singur). Si asa cercul e complet in articol.
Ajuns acasa dupa o lunga si plictisitoare zi de scoala am citit in ziar ceva ce m-a socat: un copil de 13 ani a ajuns tata iar "sotia" lui e cu 2 ani mai mare. Oare stiu cate responsabilitati le cad pe cap de la o varsta asa frageda - poate prea frageda. Poate ati spune ca asa ceva se intampla deja in tara. Ei bine, cazul respectiv e din Marea Britanie. Ciudat daca nu ironic, cand acum cativa ani ei se luptau sa interzica rromilor sa faca copii la varste fragede. Acum in ochii mei si-au pierdut credibilitatea. Insa problema nu e varsta ci mentalitatea societatii de azi. Oare ce va zice copilul lor cand va afla care ii sunt adevaratii parinti?
Inchei articolul in o nota optimista: m-am apucat de desenat( desi nu prea am talent) iar "prietenii" mei nu prea apreciaza alte idei si hobby-uri in afara de ceea ce fac ei ... In fine poate ca mi-ar trebui altii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu