sâmbătă, 21 martie 2009

"dualitatea e fireasca


numai ca omul mileniului 3 nu vrea s-o recunoasca..." .Nu poti sa fii acelasi om oriunde mergi. Afisezi alte idei in societate fata de ceea ce crezi atunci cand esti in intimitate. Acest lucru e posibil deoarece nu poti sa spui lucrurilor pe nume in public caci poti fi interpretat gresit sau sa ii jignesti pe cei din jur.
Incet dar sigur vei invata sa te adaptezi, sa uiti cum ai fost, vei deveni o alta persoana si probabil nici nu o sa realizezi ca o vei face. Cumplit dar in aceeasi masura adevarat. Ne schimbam mereu, in fiecare secunda a vietii ai ceva in plus si uiti ceva din trecut. Asta e natura umana, asa am fost construiti genetic - sa ne alteram spiritul si mintea cu fiecare respiratie.
Lasand la o parte aceasta conditie data revin la ideea de dualitate. E prezenta in fiecare dintre noi si depinde de fiecare daca o dezvolta sau nu, sau cum o dezvolta caci poate duce la personalitate multipla sau schizofrenie.
Personal am facut o alegere: accept dualitatea si riscurile ei. Nu vreau sa fiu considerat nebun ci poate doar naiv caci vreau sa-mi pastrez starea actuala a mintii si spiritului si vreau sa nu ma integrez absolut , sa nu ma dizolv in societate. Vreau sa fiu "EU", nu ce dicteaza societatea. Dar poate ca o sa imi dezvolt o a doua personalitate si poate ca voi fi la sanatoriu dar cel putin voi sti cum e sa fii altfel. Fie acel "altfel" chiar si nebunia, o accept daca asta imi va conserva spiritul si imi va aduce linistea interioara.
In cele din urma ceea ce vreau eu e sa fiu lasat in pace de societate, sa privesc din umbra fara sa ma implic; sa fiu in lumea mea perfecta caci consider ca sunt "altfel" si poate ca nu in sensul bun. Asta e opinia mea.

miercuri, 18 martie 2009

societatea

Astazi mi-am pus o intrebare simpla. Sunt oare diferit de uriasa masa de oameni? Initial am zis ''poate'' dar constat ca raspunsul e mult mai dificil de dat. Prin definitie omul e diferit in functie de materialul genetic mostenit. Dar oare societatea nu ne modeleaza in ceva usor de manevrat, un simplu lucru dispensabil? Poate... In esenta socitate are ca scop o mai buna comunicare, o egalitate intre membrii ei si poate pace. Si cum sa faca asta decat prin crearea unor tipare fixe la care ori te adaptezi ori renunti si devii un "paaria" care e privit cu rautate de ceilalti pentru faptul ca nu s-a putut adapta sau privesc cu dispret pentru ca ar fi vrut sa fie si ei niste ciudati. Asa ca m-am gandit ca probabil o sa fac parte din societate dar pana atunci ma ascund, nu ies in evidenta, ma bucur de libertatea de a nu fi criticat pentru ca nu ma stie nimeni... Poate ca nu am o logica prea clara pentru unii sau nu am logica deloc dar pentru mine totul are sens. In acest blog nu scriu pentru altii ci doar sa-mi amintesc cum eram caci nu vreau sa uit nimic din ceea ce voi fi. Revin la intrebare: nu sunt... ca altii facut dupa acelasi tipar caci costumul imi e prea stramt si croiala prost facuta si nu vrea sa slabesc din caracter doar ca sa nu mai starnesc priviri.
Lasand asta la o parte mi-am amintit o intrebare pusa pe un alt blog: de ce purtam masti? Nu stiu de altii dar eu o port pe a mea pentru ca am slabiciuni si exista un urat obicei care pur si simplu te umileste moral vorbind, pentru ca nu vreau sa ies in evidenta cu defectele sufletului meu si eventualele lui calitati, pentru ca vreau sa aiba impresia ca sunt ca ei si sa nu ma schimbe cu adevarat, sau pentru ca sunt prea slab sa ma afirm cu adevarat. Alegarea de a purta masca imi apartine indiferent de ce zic altii si o sa o port pana se schimba sociatatea sau pana mor... Din nou decizia e doar a mea.

Promit ca o sa revin in curand
la ideea cu ''hai sa... fim altfel''

marți, 17 martie 2009

Hai sa... fim altfel

"Hai sa..." cam asta e tema urmatoarelor postari. Subiectul de azi e: vulgaritatea prin muzica. Pare usor deci sa-i dam drumu'! Inca din cele mai vechi timpuri omul canta din respect pentru zeitati sau din lipsa de orice altceva. Azi insa omul asculta. Muzica. In aceste vremuri muzica dicteaza. Deja "cotidiana" manea face ravagii printre rebelii vremii. De ce rebeli? Pai penrtu ca e ceva detestat de civilizatie deci in mintea lor putin dechisa asta e ceva diferit si cool.De ce cotidiana? In primu rand oricine ar mai mult de 50% din creier pus pe liber asculta asa ceva. In cel de-al doilea rand se pare ca orice afon si agramat (indiferent de cate clase sustine ca are) poate zgaria timpalul unor fraieri care ii cumpara "arta". Asa nu se mai poate! Insa nu ii apar nici pe metalisti, punkeri, houseri s.a.m.d. Cel putin nu apar nimic ce polueaza fonic. Conform unui studiu in america copii ce asculta artisti gen Beyonce sau Akon sunt cei cu note slabe la invatatura! In cazul Rromaniei se pare ca manelele au detronat genul astia de artisti. Sa fie un progres sau ceva mai maret? Daca Darwin ar fi printre noi ar emite alta teorie : homo sapiens involueaza in nici un caz nu evolueaza! Sau cel putin in cazul acestei tari minunate! in ritmul asta la noi nu o sa vina Apocalipsa ca o sa fim prea prosti sa facem ceva rau.
  • Oficial acesta este un fragment-pamflet si trebiue tratat ca atare!
  • Tot oficial vreau sa parasesc tara asta! Si cand toate aceste idei au inceput in timp ce eram poluat fonic de manele...
Post scriptum: "Rromania" nu a fost scris gresit ci doar
unde se va ajunge in cativa ani.

joi, 5 martie 2009

N.I.T.M.

Nu am mai scris pe blog de ceva vreme. Pentru ca mi-a fost lene sau pentru ca nu am mai avut inspiratie. Cert e ca nici acum nu am inspiratie sau "chef" sa scriu. Am facut ieri ceva ce incercam mai demult asta si ieri am reusit. Nu e vorba de cine stie ce ci doar m-am certat cu un prieten care ma cam enerva in ultima vreme. Nu a durat mult asta caci azi si-a cerut scuze, scuze care au fost si acceptate. Dar altceva mi-a atras atentia in drum spre casa: si anume in autogara am vazut un catel mic care era alungat mereu de copii si a gasit o punga de hartie pe care voia sa o manance. Mi s-a parut induiosator. Si ne mai numim umani. Maine daca il vad o sa incerc sa ii dau ceva de mancare. Sa nu uit: o primavara fericita in suflete. Nu cred in cadouri asa ca va ofer doar cuvinte. Asa ca un nou inceput de primavara nebun si fara griji!