fara titlu

"Prevad un post pe blog" - cam asa suna ziua de joi. Si uite ca e sambata seara si eu in loc sa ies, scriu. Macar daca as scrie pentru scoala. In fine, situatia de azi e una lipsita de evenimente asa ca revin la joi. Joi a fost o zi ciudata atat vremea cat si la ce ma gandeam. Toata clasa (ma rog 10 din ea) trebuia sa mergem la o inmormantare a unui coleg de liceu insotiti de directoare. Am uitat sa precizez ca eram mai mult fortati sa mergem. Nimic ciudat, nu? Ei bine, nu m-am dus deoarece nici nu il cunosteam pe defunct si m-as fi simtit ciudat sa stau acolo. Ce ar fi zis ceilalti care il cunosteau cu adevarat cand m-ar fi vazut pe mine acolo? "Ia uite-l si p-asta a venit aici doar sa plece de la scoala" - asa ca am preferat sa nu ma duc si am plecat acasa. In drum spre casa am meditat asupra ideii de moarte "prematura" si de moarte in general. De ce ne temem de moarte? Ne e teama doar pentru ca nu stim ce ne asteapta "dincolo", deci teama de necunoscut sau ne e teama ca nu exista nimic dupa moarte? Omul ,se pare ca din cele mai vechi timpuri cauta raspunsuri la lucruri pe care nu le cunostea si le atribuia unor zeitati doar pentru ca se temea de necunosut. Alt lucru ma framanta: exista moarte prematura? Daca da, cine stabileste cand murim? Ne stabilim singuri soarta sau suntem cundusi dupa un tipar bine definit? Eu, unu, vreau sa cred ca avem macar un oarecare control asupra ceea ce facem. Daca ne stabileste cineva viitorul cine sau ce? Sa fie Dumnezeu sau altcineva? Stiu ca suna ciudat dar daca a existat Dumnezeu cine I-a dat viata? Caci sincer nu cred k el a aparut din propria initiativa. Un cerc vicios as zice. Asta penrtu ca daca cineva I-a dat viata, acel cineva de unde a aparut? Lasand asta la o parte mai am o nelamurire. Care e adevaratul "domine deus" al oamenilor? Sa fie Allah, Budha, Dumnezeu sau o alta entitate pe care inca nu o cunoastem? Si de ce zeul nostru e cel bun iar ceilalti sunt niste idoli falsi? Cam atat de zis pentru moment despre Entitatea suprema si astfel ajung la o concluzie cam eretica (desi sincer vreau sa cred ca e cineva acolo Sus): religia a fost creata ca instrument de manipulare a maselor. Daca am dreptate as vrea sa stiu cine e responsabil de acest lucru si sa-i strang mana caci dupa cateva mii de ani oameni inca mai au o religie.

Prostii...

Dupa cateva zile de absenta m-am hotarat sa scriu. Sa incepem... Am un asa chef sa scriu de ma ia durerea de cap da' vorba aia acum ca am blog imi fac datoria catre cititori.
Azi am auzit de moartea unui pusti din liceu si am constatat ca pur si simplu nu imi pasa. De ce? Pentru ca nu ma afecteaza in nici un fel moartea lui. Insa am observat si altceva, anume faptul ca nu pot intelege ce simt altii si sentimentele lor ma lasa rece cel putin atata timp cat nu ma privesc si nu ma implica. Suna cel putin egoist. Chiar asa si e. Sunt o persoana egoista lurcu dovedit din copilarie cat nu ma imteresa decat sa fiu in centrul atentiei si eram rece fata de cei din jurul meu. Nu cred ca m-am schimbat prea mult doar ca nu mai vreau atentie ci doar sa fiu un oarecare in multime dar tot rece fata de ceilalti sunt. Nu vad practicalitatea plansului azi asa cum am fost la inmormantari si nu am plans.
Revenind la ganduri mai bune am vazut ca oamenii nu stiu nimic despre moarte. Fiecare religie are propiile ei superstitii (informatii referitoare la astea pe wikipedia). Mai am o nelamurire: de ce cand cineva moare spunem ca a ajuns sus? In iad e plin deja sau toata lumea e buna. Doamne chiar asa de orbiti suntem de disperere incat nu mai rationalizam ca exista si bine si rau? Sau doar vrem sa credem asta doar ca sa ne simtim noi mai bine? Daca e asa suntem egoisti (si deci nu sunt singur). Si asa cercul e complet in articol.
Ajuns acasa dupa o lunga si plictisitoare zi de scoala am citit in ziar ceva ce m-a socat: un copil de 13 ani a ajuns tata iar "sotia" lui e cu 2 ani mai mare. Oare stiu cate responsabilitati le cad pe cap de la o varsta asa frageda - poate prea frageda. Poate ati spune ca asa ceva se intampla deja in tara. Ei bine, cazul respectiv e din Marea Britanie. Ciudat daca nu ironic, cand acum cativa ani ei se luptau sa interzica rromilor sa faca copii la varste fragede. Acum in ochii mei si-au pierdut credibilitatea. Insa problema nu e varsta ci mentalitatea societatii de azi. Oare ce va zice copilul lor cand va afla care ii sunt adevaratii parinti?
Inchei articolul in o nota optimista: m-am apucat de desenat( desi nu prea am talent) iar "prietenii" mei nu prea apreciaza alte idei si hobby-uri in afara de ceea ce fac ei ... In fine poate ca mi-ar trebui altii...

vacanta

Iar scriu. Bine ca e vacanta caci nu scriam atat daca nu era. Am asa mult de scris. Si o promisiune de respectat. Revin cu detalii de la munte: Drumul a fist destul de lung pana acolo, mai ales ultimele minute cand toate colegele voiau sa iasa cat mai repede din microbuz (asta pentru ca eram cam inghesuiti) si parca nimeni nu mai suporta aglomeratia. Primirea a fost relativ formala iar camerele destul de comfortabile. In prima zi am fost la partie dar era prea tarziu sa mai urcam. Asa ca ne-am decis sa ne intoarcem nu inainte de a cumpara ceva pentru o "petrecere". In drum spre pensiune cativa ne-am abatut de la drum si am mers sa vizitam niste prieteni. Lasand la o parte asta, seara cu petrecerea a fost un fiasco; a fost mai mult o seara de stat cu totii in nici un caz o petrecere in adevaratul sens al cuvantului dar partea frumoasa e ca fiecare a adormit pe unde a reusit. A doua zi a fost frumos: plimbari cu "telescaunul groazei"( mi-am permis sa le sperii pe fete la intoarcere) si partie cat cuprinde. In vila am reusit sa dorm si eu ceva timp si sa visez ca intru cu capul in copaci. In aceeasi seara m-am laudat si eu cu "abdomenul meu lucrat" ( Flory vezi ca ma tin ce cuvant?) si mai tarziu am plecat toti in club. Mai departe v-am povestit in post-ul anterior. In ziua plecarii la Sinaia am reusit sa ne ratacim in cautarea Pelesului. Cam atat din excursie.
Cat despre azi. M-a trezit sora mea care voia sa se joace WoW si m-a deranjat pentru setari. Am reusit sa adorm si m-am trezit peste o ora si i-am luat locul la joc. Dupa trei ore de joc am decis sa fac altceva si mi-am amintit ca am o carte noua asa ca m-am apucat sa citesc. Cartea a fost buna (Flory ti-o recomand) si destul de usor de citit asa ca am reusit sa o citesc intr-o singura zi.
In concluzie mi-am tinut promisiunea si am dat si o recomandare. Atat pentru azi.

fragmente

Tocmai mi-am revenit din euforia din care venisem de la munte( da!! am fost la munte - iarna) si sincer am realizat ca nu le am cu socializatul. Asta stiam deja dar ce m-a surprins a fost faptul ca am devenit alergic la multimi de oameni. Serios. In ultima seara am mers si eu intr-un club ("Stage" parca) si parca nu eram in largul meu. Noroc ca mai eram cu niste prieteni si am plecat rapid la biliard si fooseball. Iar nimic neobijnuit caci joc biliard foarte mult desi nu ma pricep dar ceea ce m-a socat a doua zi era urmatorul lucru: acolo lumea mai se si simtea bine - si nu ma refer la alcool si sex. Cel putin asa afirma un coleg. Deci plecatul meu a fost o idee buna, nu ca deobicei.
Cat despre restul zilelor... A fost frumos cat a durat. Dar am revenit la rutina. Si sincer parca imi surade ideea de a reveni acasa. Mai astept sa vina vacanta de vara sa plec la mare singur. DAr pana atunci mai e.
Cat despre ziua de azi... Pot spune doar atat. Am avut parte de surprize. Prima ar fi ca nu imi mai doresc un permis. Ciudata chestie dar parca nu vreau sa am un permis de "arma cu roti". Poate peste un an daca sunt mai matur poate. Pana atunci nu. A doua ar fi ca nu citesc suficient. Asa ca mi-am luat o carte. Daca e buna o sa o recomand. Pe aceeasi tema am constatat ca nici filme nu mai urmaresc. Asa ca mi-am luat un stick de 4 gb. Logic, nu? Ei bine - e! Tata si-a luat sistem home cinema si eu i-am facut proba. Dar revenind la mintea mea am observat ca ma preocupa prea mult ce cred altii de mine si nu fac ceea ce vreau cu adevarat. Asta doar dupa ce am vazut un film. Poate ca intr-o buna zi o sa scap de aceasta preocupare.
Pana atunci scriu fara rost. Atat pentru moment. Revin cu alte aberatii mai tarziu.

18

Si peste cateva luni fac 18 ani... Asta e devin major! Voi avea permis de conducere( vor spune multi dintre voi). Asa si? Inseamna ca pot sa mai omor inca 2 persoana aflate cu mine in masina. Voi putea vota! Iee!!! Acum o sa am abtipilduri pe bluetin si o sa votez toti parvenitii(sau nu). Am dreptul sa beau (legal) in orice bar! De parca cine e minor e oprit de cineva...
Ciudata chestie. Acum 2 luni asteptam cu nerabdare evenimentul; acum ma sperie faptul ca voi fi responsabil. Voi fi lasat sa fac ce vreau. Asta chiar ma sperie! Chiar tot ce vreau?!? Desigur! Problema e ca pot ajunge prea departe lasat sa fac ce vreau(poate chiar puscaria). Va trebui sa ma ridic la alte standarde impuse da parinti - caci voi fi major. O alta problema e ca nu voi fi ascultat de ei caci "sunt mic si nu am experienta". Pe dracu'! Vreau sa-mi exprim ideea oricum - cu sau fara experienta!
Dar acum e tarziu ca sa mai gandesc coerent. O sa deschid alt post pe tema asta altadata... Intr-un final ideea de 18 ani ma sperie. Ma sperie rau.

hey

Deci mi-am facut si yo blog... Sunt in rand cu lumea(sau nu). Ideea centrala e nu o sa scriu prea mult aici. Doar asa, ocazional.
Acum sa ma prezint. Sunt un tip din generatia '91, nu prea inalt, am ochii verzi-albastrui(daca exista termenul respectiv), nu prea vorbaret (as spune chiar timid) si cu un simt al umorului cam ciudat. Asta tot. Pentru moment.