"dualitatea e fireasca

numai ca omul mileniului 3 nu vrea s-o recunoasca..." .Nu poti sa fii acelasi om oriunde mergi. Afisezi alte idei in societate fata de ceea ce crezi atunci cand esti in intimitate. Acest lucru e posibil deoarece nu poti sa spui lucrurilor pe nume in public caci poti fi interpretat gresit sau sa ii jignesti pe cei din jur.
Incet dar sigur vei invata sa te adaptezi, sa uiti cum ai fost, vei deveni o alta persoana si probabil nici nu o sa realizezi ca o vei face. Cumplit dar in aceeasi masura adevarat. Ne schimbam mereu, in fiecare secunda a vietii ai ceva in plus si uiti ceva din trecut. Asta e natura umana, asa am fost construiti genetic - sa ne alteram spiritul si mintea cu fiecare respiratie.
Lasand la o parte aceasta conditie data revin la ideea de dualitate. E prezenta in fiecare dintre noi si depinde de fiecare daca o dezvolta sau nu, sau cum o dezvolta caci poate duce la personalitate multipla sau schizofrenie. Personal am facut o alegere: accept dualitatea si riscurile ei. Nu vreau sa fiu considerat nebun ci poate doar naiv caci vreau sa-mi pastrez starea actuala a mintii si spiritului si vreau sa nu ma integrez absolut , sa nu ma dizolv in societate. Vreau sa fiu "EU", nu ce dicteaza societatea. Dar poate ca o sa imi dezvolt o a doua personalitate si poate ca voi fi la sanatoriu dar cel putin voi sti cum e sa fii altfel. Fie acel "altfel" chiar si nebunia, o accept daca asta imi va conserva spiritul si imi va aduce linistea interioara.
In cele din urma ceea ce vreau eu e sa fiu lasat in pace de societate, sa privesc din umbra fara sa ma implic; sa fiu in lumea mea perfecta caci consider ca sunt "altfel" si poate ca nu in sensul bun. Asta e opinia mea.