...

Dupa o bine meritata pauza m-am hotarat sa scriu. Inca nu stiu despre ce sa scriu dar poate intr-un final voi avea vreo revelatie. In primul rand va urez "Paste fericit" si atat. Promit ca nu scriu nimic negativ despre nimic. Sunt intr-o dispozitie buna si inca nu mi-a stricat-o nimeni. Curios nu? La asta m-am gandit si eu. Dupa atata scris revelatia nu a aparut si ma opresc din scris. La revedere!

"dualitatea e fireasca

numai ca omul mileniului 3 nu vrea s-o recunoasca..." .Nu poti sa fii acelasi om oriunde mergi. Afisezi alte idei in societate fata de ceea ce crezi atunci cand esti in intimitate. Acest lucru e posibil deoarece nu poti sa spui lucrurilor pe nume in public caci poti fi interpretat gresit sau sa ii jignesti pe cei din jur.
Incet dar sigur vei invata sa te adaptezi, sa uiti cum ai fost, vei deveni o alta persoana si probabil nici nu o sa realizezi ca o vei face. Cumplit dar in aceeasi masura adevarat. Ne schimbam mereu, in fiecare secunda a vietii ai ceva in plus si uiti ceva din trecut. Asta e natura umana, asa am fost construiti genetic - sa ne alteram spiritul si mintea cu fiecare respiratie.
Lasand la o parte aceasta conditie data revin la ideea de dualitate. E prezenta in fiecare dintre noi si depinde de fiecare daca o dezvolta sau nu, sau cum o dezvolta caci poate duce la personalitate multipla sau schizofrenie. Personal am facut o alegere: accept dualitatea si riscurile ei. Nu vreau sa fiu considerat nebun ci poate doar naiv caci vreau sa-mi pastrez starea actuala a mintii si spiritului si vreau sa nu ma integrez absolut , sa nu ma dizolv in societate. Vreau sa fiu "EU", nu ce dicteaza societatea. Dar poate ca o sa imi dezvolt o a doua personalitate si poate ca voi fi la sanatoriu dar cel putin voi sti cum e sa fii altfel. Fie acel "altfel" chiar si nebunia, o accept daca asta imi va conserva spiritul si imi va aduce linistea interioara.
In cele din urma ceea ce vreau eu e sa fiu lasat in pace de societate, sa privesc din umbra fara sa ma implic; sa fiu in lumea mea perfecta caci consider ca sunt "altfel" si poate ca nu in sensul bun. Asta e opinia mea.

societatea

Astazi mi-am pus o intrebare simpla. Sunt oare diferit de uriasa masa de oameni? Initial am zis ''poate'' dar constat ca raspunsul e mult mai dificil de dat. Prin definitie omul e diferit in functie de materialul genetic mostenit. Dar oare societatea nu ne modeleaza in ceva usor de manevrat, un simplu lucru dispensabil? Poate... In esenta socitate are ca scop o mai buna comunicare, o egalitate intre membrii ei si poate pace. Si cum sa faca asta decat prin crearea unor tipare fixe la care ori te adaptezi ori renunti si devii un "paaria" care e privit cu rautate de ceilalti pentru faptul ca nu s-a putut adapta sau privesc cu dispret pentru ca ar fi vrut sa fie si ei niste ciudati. Asa ca m-am gandit ca probabil o sa fac parte din societate dar pana atunci ma ascund, nu ies in evidenta, ma bucur de libertatea de a nu fi criticat pentru ca nu ma stie nimeni... Poate ca nu am o logica prea clara pentru unii sau nu am logica deloc dar pentru mine totul are sens. In acest blog nu scriu pentru altii ci doar sa-mi amintesc cum eram caci nu vreau sa uit nimic din ceea ce voi fi. Revin la intrebare: nu sunt... ca altii facut dupa acelasi tipar caci costumul imi e prea stramt si croiala prost facuta si nu vrea sa slabesc din caracter doar ca sa nu mai starnesc priviri.
Lasand asta la o parte mi-am amintit o intrebare pusa pe un alt blog: de ce purtam masti? Nu stiu de altii dar eu o port pe a mea pentru ca am slabiciuni si exista un urat obicei care pur si simplu te umileste moral vorbind, pentru ca nu vreau sa ies in evidenta cu defectele sufletului meu si eventualele lui calitati, pentru ca vreau sa aiba impresia ca sunt ca ei si sa nu ma schimbe cu adevarat, sau pentru ca sunt prea slab sa ma afirm cu adevarat. Alegarea de a purta masca imi apartine indiferent de ce zic altii si o sa o port pana se schimba sociatatea sau pana mor... Din nou decizia e doar a mea.

Promit ca o sa revin in curand

la ideea cu ''hai sa... fim altfel''