inca elev...inca 1 an

Dupa o bine meritata pauza m-am decis sa redeschid blogul in speranta ca voi avea destule de scris. Ei bine nu e chiar asa. In timpul "vacantei" nu s-au prea petrcut lucruri importante sau daca au fost le-am uitat cu desavarsire. Insa adevaratul motiv pentru care scriu e urmatorul: "ce fac dupa ce termin scoala?" Poate ca multi deja stiti ce vreti sa faceti dar eu inca nu m-am decis. Am in fata o multime de posibilitati si nici una. Simt ca nimic nu ma defineste ca nu voi putea sa fiu in stare sa lucrez zilnic 8 ore sa nu am decat 1 luna concediu si... Nu sunt pregatit pentru viata dupa scoala, o viata fara prea multe subterfugii si cu multe greseli de fabricatie. Vreau inca sa fiu elev caci dincolo de zidurile scolii e viata reala. Sigur nu vreau acolo caci s-ar putea sa gresesc in algerile facute si sa regret ca nu am facut ceea ce doream cand inca puteam sa visez. Asa ca aleg sa visez cat inca pot, insa nu intelegeti gresit: nu vreau sa fiu elev tot restul vietii ci inca nu ma simt pregatit.

...

Dupa o bine meritata pauza m-am hotarat sa scriu. Inca nu stiu despre ce sa scriu dar poate intr-un final voi avea vreo revelatie. In primul rand va urez "Paste fericit" si atat. Promit ca nu scriu nimic negativ despre nimic. Sunt intr-o dispozitie buna si inca nu mi-a stricat-o nimeni. Curios nu? La asta m-am gandit si eu. Dupa atata scris revelatia nu a aparut si ma opresc din scris. La revedere!

"dualitatea e fireasca

numai ca omul mileniului 3 nu vrea s-o recunoasca..." .Nu poti sa fii acelasi om oriunde mergi. Afisezi alte idei in societate fata de ceea ce crezi atunci cand esti in intimitate. Acest lucru e posibil deoarece nu poti sa spui lucrurilor pe nume in public caci poti fi interpretat gresit sau sa ii jignesti pe cei din jur.
Incet dar sigur vei invata sa te adaptezi, sa uiti cum ai fost, vei deveni o alta persoana si probabil nici nu o sa realizezi ca o vei face. Cumplit dar in aceeasi masura adevarat. Ne schimbam mereu, in fiecare secunda a vietii ai ceva in plus si uiti ceva din trecut. Asta e natura umana, asa am fost construiti genetic - sa ne alteram spiritul si mintea cu fiecare respiratie.
Lasand la o parte aceasta conditie data revin la ideea de dualitate. E prezenta in fiecare dintre noi si depinde de fiecare daca o dezvolta sau nu, sau cum o dezvolta caci poate duce la personalitate multipla sau schizofrenie. Personal am facut o alegere: accept dualitatea si riscurile ei. Nu vreau sa fiu considerat nebun ci poate doar naiv caci vreau sa-mi pastrez starea actuala a mintii si spiritului si vreau sa nu ma integrez absolut , sa nu ma dizolv in societate. Vreau sa fiu "EU", nu ce dicteaza societatea. Dar poate ca o sa imi dezvolt o a doua personalitate si poate ca voi fi la sanatoriu dar cel putin voi sti cum e sa fii altfel. Fie acel "altfel" chiar si nebunia, o accept daca asta imi va conserva spiritul si imi va aduce linistea interioara.
In cele din urma ceea ce vreau eu e sa fiu lasat in pace de societate, sa privesc din umbra fara sa ma implic; sa fiu in lumea mea perfecta caci consider ca sunt "altfel" si poate ca nu in sensul bun. Asta e opinia mea.